A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
singura problemă frate, este că ne aflăm în mijlocul iernii... și ce legatură are videoclipul cu toamna lui stănescu? :P
RăspundețiȘtergeremintea ta e captiva in realitate frate, mai evadeaza si tu ...
RăspundețiȘtergereSa inteleg ca toamna e in inima ta ?
RăspundețiȘtergeretoamna e anotimpul depanarii amintirilor, al nostalgicilor si de ce nu si al indragostitilor, sa te plimbi cu jumatatea in parc printre frunzele cazute :x
RăspundețiȘtergereda:) una din poeziile stanesciene preferate....intr-adevar e incarcata de emotie:D
RăspundețiȘtergereCe vremuri....Felicitari,mai avem nevoie de cineva care sa ne reaminteasca...Superb,Nichita Stanescu mi a placut de cand ma stiu!
RăspundețiȘtergereimi place tot ce e frumos :)
RăspundețiȘtergere