De ce?

     Nu incercati niciodata sa explicati ce vi se intampla printr-o intrebare? De ce? De ce mi se intampla tocmai mie? De ce eu? De aici incepi sa te intrebi daca la altii se intampla la fel, cum ar reactiona ei? Asa mi s-a intamplat si mie, de curand am cunoscut-o pe “ea”, pur si simplu stiu ca e “ea”, fata pe care o cautam, dupa multa vreme de singuratate, iar acea persoana este, intr-un fel sau altul, mai putin disponibila, acum ma intreb de ce acum? De ce mi se intampla mie? De ce am ales-o tocmai pe ea? De ce simt ca mi se potriveste atat de mult? De ce atunci cand vorbesc cu ea simt ca uit de toate? Mi-a creeat un fel de dependenta, ceva deasupra tuturor viciilor. Ma intreb daca e normal ce mi se intampla, oare au mai simtit si altii, ce e sentimental asta nesigur care a pus stapanire pe mine, si ce imi ramane de facut, sa ma dau batut nu concep, iese din calcule, tot ce imi spune ratiunea sa fac e sa am rabdare, sa astept, dar daca nu fac bine? Pentru ca daca fac asta am senzatia ca o sa imi scape printe degete, iar daca actionez, cum imi spune intuitia, daca o indepartez? Daca o sa spuna “nu”? Oare o sa fac fata? Incertitudinea asta ma macina incet pe dinauntru. De cine sa ascult? De ratiune? Sau de sentimentul asta misterios? …

Va doresc un Craciun si un An Nou fericit

Sarbatori fericite

      Cand vezi covorul alb de nea, masini si copaci albiti, cand ai obrajii imbujorati de frig, atunci simti adevaratul spirit de iarna, spiritul sarbatorilor copilariei si nu numai ... pentru ca in fiecare din noi ramane, cu trecerea timpului, o farama din copilul care am fost odata care creste cat il lasam noi sa iasa la suprafata, din pacate si invers, uneori uitam ca am fost si noi copii. Ii felicit si le urez SARBATORI FERICITE tuturor celor care-si amintesc, niciodata nu-i prea tarziu ... Cu drag Costi.

Hey Grinch,

     Poate ca o sa iei zapada Craciunul asta si poate te crezi deja invingator dar nu ne poti lua spiritul sarbatorilor de iarna din inimile noastre, te provoc, nu te pune cu noi ca o sa te batem mar la propriul tau joc. Ho Ho Ho, rasul asta iti da fiori nu, asa si trebuie, pazste-ti spatele, ripostam...

Despre Craciun

     De ce e la moda sa fii anti - Craciun? Pentru ca e perioada aglomerata, te chinui sa cumperi cadouri, sa gasesti brad, ieftin, mai ales in perioada asta, daca te mai si blochezi in trafic si te mai suna si telefonul intr-una, te umpli de nervi si iti vine sa te dai cu capul de primul lucru tare care iti iese in cale, stiind ca acasa te asteapta si dracusorii aia facandu-ti viata si mai grea, unora le e de ajuns ca e frig ca sa urasca Craciunul si iarna in general, se roaga sa vina vara, nu-l mai petreci cu rudele cu care sarbatoreai altadata ca nimeni nu mai face asta, sa asculti colinde nu mai e la moda de mult si poate si sa faci cadouri iti pare cam rasuflat.
     Nici unul din motive nu sta in picioare, doar daca esti la varsta la care negi totul, treci peste, ce e rau in a-ti placea Craciunul? E sarbatoarea tuturor, a copiilor si a celor care isi amintesc ca au fost candva niste mici dracusori nerabdatori sa vina mosul si la ei, ca doar au fost cuminti tot anul, isi implorau parintii sa nu-i spuna mosului de cate o nazbatie de frica sa nu vina mosul cu mai putin decat cerusera. Eu, unu, pentru asta incurajez sarbatoarea de craciun, ma face sa nu uit de copilarie, de bucurii simple si momente frumoase alaturi de cei dragi, sa imi pastrez inima tanara. Pana la urma nu e asa rau sa impodobesti bradul, sa mai spui cate o povestioara despre Craciun intre cei dragi, sa iti bata inima de nerbdare intrebandu-te in ajun oare ce o sa iti aduca mosul. Macar pentru o zi haideti sa fim copii din nou!!!

    

De vorba cu voi … de vorba cu mine …

     V-ati intrebat vreodata, atunci cand stati la coada la ceva, cand conduceti, cand criticati politicienii, cand laudati alta tara, cand o comparati cu noi sau cand va ganditi la mentalitatea noastra, a romanului, de ce si de unde a venit?
     Cand regretati comunismul si perioada de atunci nu v-ati gandit ca si asta poarta o parte din vina “mentalitatii de roman”? Cum poate influenta comunismul o societate decat in sens negativ? Acesta, fiind bazat pe idei utopice, ne invata sa depindem de nevoi, sa ni se dea fara sa depunem efort, de aici este un pas mic pana la complacerea in anumite situatii si lasitate in luarea unor decizii catre nou.
     Dar aceasta este doar o mica parte din vina, restul din vina suntem noi, pentru ca niciodata nu e prea tarziu sa  iti dai seama de ce se intampla, de ce trebuie facut, nu doar sa regreti perioade, sa dai vina pe altii, sa compari sau sa judeci nefondat generatii. Dar nu e totul pierdut, sa ne punem speranta in tinerii ce vin din urma, sa ii invatam sa fie suficient de deschisi la nou pentru a evolua si de ajuns de inchisi sa nu ne pierdem identitatea noastra nationala , dar asta este un alt subiect delicat ce trebuie tratat, acum va las sa vorbiti cu voi insiva, aveti multe de vorbit …

Nu subestimati puterea unui zambet

     O fata si-a pierdut familia cu doua zile inainte de Craciun, o femeie si-a pierdut sotul, scafandru de meserie, inecat, la o scufundare in Marea Neagra, in ajunul Craciunului i-au scos trupul neinsufletit din mare, la tv se spune ca ele or sa isi ia adio de la zambete de Craciun, ca ziua de Craciun o sa fie de trista amintire. De ce ne invata asa? Copii care se uita din intamplare la stiri ce ar trebui sa creada? Ca nu exista Mos Craciun? Ar ramane toata viata cu imaginea asta ...
     Deci? Ce ramane de facut? Sa ii cenzuram televizorul?... Sau sa ii spunem ca Doamne Doamne i-a luat acolo sus langa El si or sa le protejeze, de acolo, pe sarmanele fete, insa si ei acolo sus sufera sa le vada suferind. Deci,ce si-ar dori ei pentru ele? Sa fie fericite, sa nu isi piarda increderea in spiritul Craciun...
     Daca, presupunand prin absurd, as pleca din lumea asta, as vrea ca toata lumea care ma cunoaste sa isi aduca aminte de mine cu bucurie in suflet, asta ar fi dorinta mea, ca de acolo de sus, sa nu va vad tristi, si nu uitati: "Nu subestimati puterea unui zambet".   

                                     

 

    

Viata e o calatorie nu o destinatie …

     Cineva spus: "Drumul e mai plin de satisfactii decat destinatia." Noi nu intelegem asta deoarece credem ca exista un singur drum pe care poti ajunge la destinatie. Insa, daca alegem acel drum, nu înseamna ca trebuie sã le ignoram pe celelalte. Nu ne dam seama ca ceea ce se întâmpla pe parcurs conteaza, piedicile, cazaturile ori prieteniile. E o calatorie. Cred ca trebuie sa ai încredere cã totul se va termina asa cum trebuie. O doza de optimism nu strica, ne face sa trecem mai usor peste piedici, cazaturi si ne face sa ne bucuram cum trebuie de prieteniile legate pe parcursul vietii. Acest drum cu suisuri si coborasuri, daca nu il parcurgem cum trebuie, riscam sa ajungem la destinatie cu un gol in suflet, neimpliniti. Un proverb japonez spune: “Anii pot sa aduca riduri pe piele, dar pierderea entuziasmului aduce riduri in suflet. Fie de saisprezece sau saizeci de ani, fiecare inima poarta în sine atractia interogatiilor, pofta copilareasca pentru tot ce va urma si bucuria jocului care este viata.” De aici reiese ca varsta este doar o stare de spirit, cu o inima tanara poti trece mai usor peste obstacole, si reactionezi altfel la succese …
     P.S. daca viata este ca o calatorie atunci vad destinatia ca pe momentul, momentele, lunile, anii de dinaintea trecerii in neant, in necunoscut, acea asteptare in statie in care te gandesti la toate faptele bune si rele facute, la ce lasi in urma. Nimic nu te pregateste pentru asta, trebuie sa inveti din calatorie cum sa faci fata acestui moment…